Controversa vine în timp ce Italia caută recunoașterea UNESCO pentru bucătăria italiană.
Un articol recent din Financial Times, care pune sub semnul întrebării autenticitatea unora dintre preparatele emblematice ale bucătăriei italiene, a stârnit, probabil, un protest în Italia.
Un articol din Financial Times face praf bucătăria italiană
Articolul a fost criticat de organizația agricolă italiană Coldiretti și a fost numit drept „un atac suprarealist”, care vine la doar câteva zile după ce Italia a lansat o încercare de a include bucătăria italiană pe lista UNESCO a patrimoniului cultural imaterial.
Intitulat „Tot ceea ce eu, un italian, credeam că știu despre mâncarea italiană este greșit”, articolul de Marianna Giusti prezintă un interviu cu istoricul alimentației și profesorul de la Universitatea din Parma, Alberto Grandi, care „și-a dedicat cariera dezmințirii miturilor din jurul mâncării italiene”.
„Bucătăria italiană este într-adevăr mai americană decât italiană”, susține Grandi, citând pizza ca exemplu principal și susținând că „majoritatea italienilor nu auziseră de pizza până în anii 1950”.
„Multe „clasice” italiene, de la panettone la tiramisù, sunt invenții relativ recente”, a spus el în articol, sugerând că „potrivirea exactă a zilelor moderne” de parmigiano „este parmezanul Wisconsin”.
Articolul, care notează „atitudinea adesea ridicolă a Italiei față de puritatea culinară”, îl citează și pe istoricul alimentar Luca Cesari, autorul cărții A Brief History of Pasta, care susține că carbonara este „un fel de mâncare american născut în Italia”.
Coldiretti a răspuns la aceste afirmații care „încearcă să banalizeze tradiția alimentară națională”, spunând că articolul „te-ar putea face să zâmbești dacă nu ar ascunde implicații economice și de angajare îngrijorătoare”.
Candidatura UNESCO a Italiei pentru bucătăria italiană, lansată săptămâna trecută de ministerele culturii și agriculturii, a subliniat legăturile strânse dintre cultură, hrană și stil de viață într-un „mozaic de tradiții” bazat pe un set de „practici sociale, ritualuri și gesturi bazate pe multe cunoștințe locale” transmise din generație în generație.
