Când tancurile lui Putin au intrat în Ucraina la 24 februarie, Occidentul și-a închipuit că ar putea câștiga un război- doar prin sancțiuni impuse Rusiei. Ultimele eforturi ale UE de a opri importul de petrolul rusesc arată cât de prostească a fost această abordare.
Donațiile de echipamente militare către Ucraina ajută cu siguranță la menținerea forțelor rusești la distanță, dar sancțiunile economice? Aceasta este o altă poveste.
Poate că sancțiunile contribuie la scăderea nivelului de trai al cetățenilor ruși, dar sunt încă departe de a tăia din circuitul vital al economiei rusești – exporturile de petrol și gaze. Din februarie, notează The Spectator, țările UE au plătit zeci de miliarde de euro Rusiei pentru combustibilul său – bani care ajută la finanțarea militară a Kremlinului.
Dar chiar și după noul acord UE de luni, care ar fi trebuit să elimine definitiv importurile de petrol și gaze, schimburile comerciale substanțiale vor continua: șase luni pentru țițeiul transportat pe mare și peste opt luni pentru produsele rafinate.
Importurile prin conducte – care reprezintă un sfert din total – vor fi scutite pentru a asigura continuarea aprovizionării Slovaciei, Republicii Cehe și Ungariei.
Cel mai zgomotos hohot de bucurie de la negocierile de luni seară a venit din partea premierului maghiar Viktor Orban, care s-a lăudat pe Facebook că Ungaria va fi scutită de embargo. Nu este vorba doar de Slovacia, Cehia și Ungaria – Polonia și Germania vor putea continua să tragă petrol din conductele rusești, deși au declarat că vor încerca să nu mai facă acest lucru până la sfârșitul anului.
Presupunând că vor respecta acest termen limită, cel mai bun lucru la care se poate spera este că, până anul viitor, pe vremea aceasta, importurile de petrol ale UE din Rusia vor scădea cu 90% față de nivelurile de dinaintea invaziei – departe de o încetare completă.
Între timp, gazul continuă să curgă spre Europa dinspre Rusia și există puține speranțe de a opri acest comerț în viitorul apropiat. UE nu a început încă să încerce să negocieze încetarea importurilor de gaze.
Dar chiar dacă UE ar putea fi de acord să elimine importurile de petrol și gaze, ideea că Occidentul poate duce singur un război de sancțiuni împotriva Rusiei este subminată de realitatea că există alți clienți mari dornici să absoarbă orice livrare rusească – și chiar la preț preferențial.
Dependența Europei de petrolul și gazele rusești este produsul unor ani de politică energetică prost concepută, care a pus angajamentele de reducere a emisiilor teritoriale de carbon – și datul din coadă în fața Rusiei – mai presus de realitatea geopolitică. Urmează să tragă ponoasele.
