Asemănarea între George Simion și Traian Băsescu este una incredibil de izbitoare. Același stil, un pic golăneală, declarații patriotarde, atitudini naționalist-războinice, abordări curoajoase, exact pe placul românului de rând. O rețetă a „succesului” deja pusă în practică de personajul intrat în pagina neagră a istoriei. Dacă până acum AUR nu a fost luat în serios de clasa politică, este momentul să o facă și să înțeleagă de ce acest partid are priză la popor.
Ascensiunea fulminantă a partidului AUR pare de neînțeles, însă totul are o explicație cât se poate de logică. Sociologii și psihologii partidelor ar fi trebuit să sesizeze fenomenul și să încerce, cumva, să-l aplaneze. Românii s-au săturat de hoți și caută, cu disperare, iubitori de neam și de țară. Exact asta au speculat cei de la AUR și le-au dat oamenilor ceea ce-și doreau, iluzia că cei care vor veni la conducerea țării își vor întoarce fața către popor. Și, în fapt, opinia unanimă a românilor este că principala și poate chiar singura calitate a celor aleși trebuie să fie patriotismul.
Tocmai de aceea criticile la adresa AUR pe tema absenței unor soluții și programe viabile ale partidului nu au efect. Critici care au totuși sens, având în vedere că a conduce o țară nu este chiar atât de simplu, cum și-au imaginat useriștii ajunși la conducerea unor primării importante și a căror prestație a fost jalnică. Dar oamenilor nu le pasă, atâta timp cât discursurile AUR sunt luate chiar din ofurile exprimate chiar de ei pe rețelele de socializare. Atacurile directe la adresa lui George Simion, fizice sau verbale, nu au deloc efectul scontat, pentru că nici trecutul de șef de galerie și nici măcar informația aruncată în spațiul public, conform căreia acesta ar juca în altă ligă, nu i-au îndepărtat pe susținători. Iar dezvăluirile bombă despre George Simion, care ar urma să vină la un moment dat, s-ar putea să aibă aceeași soartă cu cea a filmulețului cu Băsescu lovind un copil: prea târziu și fără consecințe. Este însă AUR capabil să salveze România?
Ordin de la vârf: silenzio stampa!
Pentru că nimeni nu i-a luat în serios, AUR a reușit cu greu să găsească oameni pentru a-i pune pe listele partidului, existând localități întregi unde nici nu au reușit să candideze. Procentul neașteptat obținut la alegeri a băgat în Parlament oameni mediocri, submediocri și chiar dubioși, astfel că ordinul venit de la vârful partidului a fost că aceștia nu au voie să vorbească public, tocmai de teama de a nu se face de râs. Problema nu este una insurmontabilă, pentru că la următoarele alegeri va fi înghesuială și bătaie pe listele lor. Adevărata problemă este însă că partidul nu reușește să coopteze oameni valoroși și că, în afară de controversatul Călin Georgescu, niciun nume sonor sau respectabil nu apare. Și atunci cu cine reconstruiești țara? România se află acum într-o situație extrem de complicată, adusă în faliment de cei 10 ani ai regimului Băsescu și de domnia absolut catastrofală a lui Iohannis, cu tot cu liberalii lui. Pentru că, fără o gândire economică profundă și coerentă și fără o politică diplomatică de vârf, care să scoată țara de sub opinca UE, reducând riscul unui Roexist, nu rezolvi nimic.
PSD-ul are de învățat
Intrarea la guvernare a PSD-ului a fost, fără îndoială, o mișcare riscantă, dar, excluzând bâlbele de început, partidul începe să-și pună amprenta. Miniștrii social-democrați sunt tot mai vizibili, dând lovitură după lovitură de imagine partenerilor de coaliție. Ceea ce lipsește este însă ceea ce a speculat AUR. Un dialog direct cu poporul și rezolvarea punctuală a problemelor care îi aduc pe cetățeni în sapă de lemn. Nu cu discursuri care aduc doar speranțe, ci cu măsuri concrete, palpabile și, mai ales, urgente.
