1. În România de azi, dacă spui adevărul nu mai ești sincer sau cinstit sau om dintr-o bucată. Ești conspiraționist.
2. Un om de afaceri foarte bogat mi-a definit războiul prin istoricul lui de business, concentrat în câteva fraze. “Pe mine nu m-au afectat nici criza din 2008, nici politica de distrugere a capitalului autohton, nici pandemia Covid. Până în luna aprilie 2022 nu am dat afară niciun angajat. Dar aceste două luni și jumătate, aproape trei luni de război în Ucraina aproape că m-au devastat. Recunosc că mi-am mai revenit de vreo două săptămâni. Repet, a fost groaznic. Partenerii de afaceri îmi explicau pe ce rute vor fugi ei din țară, fiindcă ne va ataca Putin, prețurile creșteau, eu nu produceam nimic. Și pentru ce? Pentru că se bat două țări din URSS, două țări care nu ne-au fost prietene niciodată?” Așa e. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că Rusia ne-a făcut foarte mult rău, în ultimele sute de ani, dacă am ajuns să îi considerăm frați pe unii cu care n-am fost prieteni niciodată.
3. Avem criză industrială, nu financiară, iar această criză se va agrava, pentru că vorbim în exces despre o boală (variola maimuței sau gladiola târâței sau motorola tărâței) despre care se știa de acum un an, în spatele ușilor închise. Ne-am relaxat puțin, însă greul de abia începe.
4. Ați văzut filme americane, de acum 10 – 15 ani, despre corporațiile de medicamente? Cu Liam Neeson, Gene Hackman și alți actori mari de la Hollywood. Diferența dintre ce se întâmplă azi și acele filme e că personajele pozitive de pe ecran erau cele care luptau împotriva firmelor farmaceutice. Azi, dacă spui ceva, devii automat conspiraționist. O etichetă stupidă înlocuiește orice argument. Iar acest lucru îl scrie un om care s-a vaccinat și el, dar are puterea să admită că s-a grăbit.
5. Până și nemții, suedezii ori elvețienii, adică popoarele disciplinate ale Europei, contestă restricțiile sanitare. Românii – mă rog, românii care apar la televizor, derbedeii de opinie – nu fac asta. Noi suntem cei mai săraci, zicem “da” necondiționat la orice aberație și, mai grav, ne și lăudăm cu servilismul nostru. În România de azi, a fi slugă înseamnă a fi emancipat. Și ce face un emancipat? Tot timpul mai are de îndeplinit niște condiții.
