Ramona Bădescu este una dintre puținele vedete care așa cum apare la televizor așa e și în viața reală. Sinceră, blândă, jovială, luptătoare. Și extrem de recunoscătoare rădăcinilor sale. Deși trăiește de aproape 30 de ani în Italia, pentru Ramona Bădescu România reprezintă totul: casa, familia, tradiția și cultura. Acum se află la București, alături de fiul ei, și filmează pentru primul serial istoric de televiziune, o premieră pentru cinematografia românească.
- De ce este Ramona Bădescu atât de iubită de români?
- Pe mine familia mea mă face atât de specială. Și apartenența mea la această țară, rădăcina mea. A fost o rădăcină bună. Dar eu mi-am și altoit bine tulpina și frunzele, care nu s-au veștejit, și florile au dat roade bune. Am știut să trec prin viață și cu noroc, dar și cu sacrificii. Am știut să spun de mai multe ori NU, decât DA. Eu am avut bucuria și norocul să vin pe Pământ în această familie. Am primit o educație deosebită, uneori mai severă.
- După cum vedem cu toții, nu trăim vremuri ușoare. Cum ai reușit să rămâi dreaptă, fără compromisuri care să îți afecteze imaginea?
- Eu niciodată nu m-am uitat în stânga sau dreapta mea să văd ce face unul sau altul, mi-am văzut mereu de drumul meu și am fost foarte mândră cu mine însămi. Am vrut să realizez lucruri prin forțele mele pentru că am știut întotdeauna că ce este al meu îmi va rămâne mie. Tot ce este primit se duce. Ceea ce a venit pe lângă a fost binevenit. Sigur, a fi răsfățat și iubit este important. Dar mereu m-am bazat pe forțele mele.
- S-a văzut că de-a lungul carierei tale că nu ai lăsat pe nimeni să te schimbe. Succesul înseamnă automat și schimbare pentru o femeie? Ai fost nevoită chiar și în viața privată să te schimbi pentru a fi iubită?
- Dacă cineva este dorit, trebuie luat așa cum este. A schimba înseamnă a vrea altă persoană. Legătura cu altă persoană nu te poate schimba, te poate îmbunătăți. Schimbarea nu a avut loc nici la mine, dar nici eu nu am încercat să schimb pe nimeni.
„Am căutat să fiu atrasă de bărbați care nu mă bagă în seamă”
- Ce ai învățat de la bărbații din viața ta?
- Am învățat un lucru esențial: dacă un bărbat își iubește mama este un lucru extraordinar. Iar în Italia bărbații sunt foarte mult legați de mame așa că am avut norocul să găsesc bărbați Am avut puțini în viața mea, dar buni. Am căutat mereu să fiu atrasă de bărbați care nu mă bagă în seamă, foarte mândri, gen Fabio, iubitul meu. Pentru că un lucru foarte important într-o relație este cucerirea, iar cucerirea este cea mai grea. Este un joc de cuceriri, de puteri, de uimiri. De ambele părți. Balanța mea cu bărbații a fost întotdeauna foarte echilibrată, nu am fost acea persoană care doar a așteptat să fie uimită, cucerită. Am uimit și eu cu ce puteam, cu gesturi frumoase.
- Apropo de Fabio, cum duceți relația asta la distanță? Tu ești în România cu băiețelul, iar Fabio este în Italia.
- Pandemia ne obligă, acest Covid care a făcut ravagii, inclusiv mi l-a luat pe tata…Acești ultimi doi ani ne-au creat un alt stil de viață. Această distanță este cauzată și de faptul că eu acum lucrez la un film în România. Când mai am un sfârșit de săptămână liber ne vedem, merg cu Ignazio în Italia și ne bucurăm unii de alții. Ignazio, băiețelul nostru, a avut bucuria să călătorească cu avionul de la câteva luni, eu abia la 22 de ani. Visul meu a fost să devin stewardesă și să călătoresc mult. Ca o veritabilă Săgetătoare ce sunt.
„I-am ajutat mereu pe români, fără însă să pozez într-un erou”
- Ce personalități din Italia ți-au plăcut?
- O persoană deosibită este Silvio Berlusconi. L-am cunoscut când am am avut onoarea să fiu consilier al fostului primar al Romei, Gianni Alemanno.
În acea perioadă am încercat să fac multe lucruri pentru comunitatea românească din Italia. Am avut chiar și un birou la primăria din Roma – prima oară când s-a înființat un birou special pentru comunitatea de români. Am reușit chiar să-l aduc pe Alemanno la București, pe vremea lui Sorin Oprescu, a stat 4 zile.
Țin minte că, atunci, Alemanno a cerut mașină blindată prin București, iar Oprescu a zis că îi dă, sigur, cea mai blindată mașină lui Alemanno i-o dă. Alemanno avea o impresie greșită probabil, pentru că în Italia infracționalitatea românilor era destul de ridicată și el avea împresia că și la București e la fel. Dar eu i-am spus că toți cei care vor să fure ceva se duc în Italia, nu stau în România. Când a sosit la București și-a dat seama că situația e cu totul alta. Și-a cerut scuze după aceea, iar Oprescu i-a zis: „Lasă, bă, că și eu te-am mințit: mașina nu era blindată”.
În perioada cât am fost consilier am primit și amenințări pentru că țineam partea românilor într-o țară în care se întâmplau tot felul de fărădelegi, românii erau pe atunci în prim plan. Eu mereu am spus că nu trebuie să generalizăm, să vorbim de rău despre români când în casă copiii noștri sunt crescuți de românce, bătrânii sunt spălați la fund de către români.
- Se știe că mereu ai încercat să fii aproape de comunitatea românească.
- Am avut multe satisfacții din punct de vedere social, românii din Italia m-au făcut mereu să mă simt ca acasă. Și eu am încercat mereu să ajut, fără însă să pozez într-un erou…Și românii mi-au dat înapoi iubirea și respectul lor. Mai ales în spectacolele pe care le-am făcut în Italia. Îmi lipsește enorm să mă întâlnesc cu publicul meu, cred că și românilor din Italia le este dor să vadă și să asculte artiștii valoroși. Cultura este liantul oamenilor.
Îmi doresc foarte mult să reușesc să fac un festival napoletan la București. Eu am făcut un disc, se numește Jumi Juma, cu șase piese românești și șase piese napoletane. Ca să arăt cât de tare seamănă muzica și cum poate cultura să-i unească pe oameni. Deci ar putea fi un festival extraordinar aici la București, cu mulți prieteni de-ai mei din Italia care poate până acum nu au ajuns în România. Sunt convinsă că dacă vizitează țara noastră se îndrăgostesc.
- Între timp s-a mai schimbat părerea italienilor despre români?
- Cu siguranță! Din fericire, românii nu mai sunt văzuți acum drept capul răutăților. Între timp a venit și pandemia și viața noastră a tuturor a luat o altă turnură…
- Cum te-ai readaptat după ce te-ai întors în România?
- M-am adaptat cu greu pentru că mi-am dat seama că în București viața e de două ori mai scumpă ca la Roma. Nu știu cum trăiesc românii cu salariul mediu pe economie și cu viața asta scumpă. Netrăind în restaurante ( mai ales că eu gătesc totul în casă pentru Ignazio și pentru noi, l-am învățat de mic cu perișoare și ardei umpluți, adoră mâncarea românească). Nefăcând ravagii în conturi pentru haine sau mai știu eu ce cumpărături, îmi dau seama că totul este foarte scump. Banii se duc mult mai repede ca la Roma. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-am schimbat în ultimii ani și având în vedere că moda se întoarce îmi permit să îmbrac niște rochii de acum 10 ani. Multe ținute sunt actuale. Pentru mine nu fac mari cheltuieli, însă pentru Ignazio da, sunt lucruri necesare unui copil. E foarte greu în București să te descurci cu un salariu, probabil oamenii sunt nevoiți să aibă mai multe job-uri.
- Crezi că este o diferență în a fi mama la 25 de ani și mamă la 50 de ani?
- Eu fac absolut tot ce e nevoie pentru Ignazio. De la spălat, mâncare, călcat, absolut totul. Vreau să fiu mamă 100%. E la fel de greu la orice vârstă, a fi mamă înseamnă o meserie în sine. Eu mi-am făcut o bază din care acum îmi permit să am și un ajutor, dar poate când ești mai tânără nu îți permiți. Dedicare există indiferent de vârstă.
- Ce ați face pentru femei?
- Ar trebui mai protejate și mai respectate. Pentru că încă trăim într-o țară misogină și încă femeile nu știu să se răsfețe singure. Încă nu au învățat acel sano egoismo. Româncele însă sunt supuse, iar supunerea a devenit un mod de viață. Italiencele, de exemplu, nu sunt așa. Ele sunt mult mai comode, cumpără mult, gatesc puțin, merg regulat la salon. Italianca a reușit să se descătușeze.
- Un mesaj pentru românii din Italia?
- Să nu uite de unde au plecat, să se mai întoarcă și acasă. Să se întoarcă acasă cu tot ce au învățat în Italia. Și să nu-și uite rădăcinile, să vorbească limba română cu copiii lor
„Egregora – Comoara pierdută”, o premieră pentru cinematografia românească
Filmul în care joacă Ramona Bădescu este o premieră pentru cinematografia românească, fiind primul serial de televiziune istoric. Producția se filmează în unele dintre cele mai frumoase locuri din România. Au fost turnate deja secvențe în locuri precum Munții Piatra Craiului, Cazanele Dunării, Sfinxul, Peștera Ialomicioara, Valea Obârșiei Lacul Bâlea. În distribuție sunt anunțați actori precum Maia Morgenstern, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc și Daniel Nuță. Pentru a putea fi finalizat la standarde înalte, filmul are nevoie de o finanțare de aproximativ zece milioane de euro.
„E un film extraordinar, în regia lui Andrei Chiriac care face eforturi financiare extraordinare ca să filmeze cu oameni adevărați, cai adevărați. Distribuția este exclusiv românească, nume foarte mari. Eu interpretez o prințesă italiancă, care cunoaște secretele Vaticanului, este în căutarea comorii lui Decebal”, ne spune Ramona Bădescu.
Egregora este călătoria a nouă orfani care pornesc într-o aventură spectaculoasă, cu scopul de a găsi comoara pierdută a regelui Decebal. Pe acest „drum” al provocărilor, copiii vor întâlni tot felul de personaje: mentori, inamici și șarlatani. Unul dintre personajele care va apărea în film va fi celebrul domnitor Vlad Țepeș. La finalul călătoriei, copiii vor înțelege viața așa cum e, cu frumusețile și tristețile ei. Acțiunea este inspirată din istoria, miturile și legendele dacilor, transmise românilor peste generații.
Secretele frumuseții
Pentru Ramona Bădescu frumusețea nu înseamnă exagerare, ci echilibru.
„Important e să nu faci multe greșeli și dacă le faci să te corectezi. De exemplu, acum este la modă injectarea exagerată, să se vadă ca ai fost la doctor, să se vadă că ai umblat la buze, pomeți etc. Eu sunt exact contrariul. Riduri am și eu și e normal să am la 53 de ani. Ar fi groaznic să nu fie. Sunt ridurile vieții mele, sunt demonstrația vieții mele, cu amintirile mele. Dar îmi curăț foarte bine tenul, cu produse naturale, îmi place să mă spăl cu bicarbonat pe față, folosesc și creme foarte bune în același timp. Îmbin naturalul cu sofisticatul. Iar o dată pe an îmi rezolv ridurile de pe frunte și din jurul ochilor cu botox, ceea ce e normal. Dar nu fac proceduri invazive, nu vreau ca la 53 de ani să arăt ca la 25 de ani. Ar fi total nenatural. Am devenit mamă la 50 de ani. Nu pot decât să fiu fericită că Dumnezeu mi-a dat acest dar. Încerc să mă mențin pentru fiul meu, mănânc sănătos, mai fac și câte o excepție cu câte o miniamandină”.
