Antreprenorii de pe Riviera Romagna se plâng adesea că nu găsesc personal. Dar ceea ce ascund ei de fapt e faptul că oferă salarii foarte mici, contracte neavantajoase pentru salariați și nicio zi liberă.
Experiența celor care au lucrat pentru mai multe sezoane pe Rivieră arată că patronii îi plătesc prost și îi exploatează la maximum. Printre aceștia se numără barmani, bucătari, ospătari, producători de înghețată: toți au în comun faptul că au fost exploatați și prost plătiți, potrivit Today.
Matteo, care acum are 33 de ani și locuiește în Gatteo, în zona Cesena, își amintește de primul său loc de muncă ca sezonier când avea 16 ani într-un camping din nordul Rimini. „Patru veri la rând am lucrat complet ilegal, 7 zile pe săptămână, 10 ore pe zi, cu un salariu de 700 de euro. Oficial am fost barman, dar în realitate am făcut multe alte lucruri: am ajutat la bucătărie, am lucrat la bucătărie, am făcut curățenie și m-am ocupat de alcool, ceea ce nu puteam să fac fiind minor. Turele erau istovitoare: începeau de la 7 dimineața la 15.00 și de la 18.00 la miezul nopții, de multe ori lucram în tura „ruptă” cu costurile aferente transportului de la domiciliu la serviciu. La jumatatea lunii august imi amintesc ca am lucrat 15 ore consecutive. Dupa 5 ani mi-au dat un contract, evident pe hartie part-time, in timp ce in realitate lucram 80 de ore pe saptamana: mi-au dat restul dintr-un plic, dar oricum am primit doar 1200 de euro. La acea vârstă nu te gândești la asta, nu știi pentru ce sunt contribuțiile, vrei doar să muncești. Controalele? Am fost avertizați cu o zi înainte: șeful ne-a pus să ne ascundem în corturile de rulote ale prietenilor săi, care veneau acolo de ani de zile”.
Nicola, bucătar 12 sezoane: „Am renunțat la visul meu, te fac să urăști ceea ce ai iubit”
Nicola are acum 34 de ani, are o diplomă de la Institutul Hotelier Artusi din Forlimpopoli și a lucrat ca bucătar pe Riviera timp de 12 ani. „Am început când eram încă student, aveam 17 ani și lucram într-un Grand Hotel. Șase luni fără zi liberă, lucrând în bucătărie 12 ore pe zi cu 750 de euro pe lună. Nici măcar nu mi-au dat cazare sau o scurtă de pauză după-amiază: când i-am explicat că trebuie să dorm m-au pus pe un pătuț într-un depozit, am dormit în cămară cu motoarele camerelor frigorifice în funcțiune. În alte structuri s-a întâmplat să dorm cu 4 sau 5 alte persoane la mansarde sau in incaperi mici subterane, cu temperaturi foarte ridicate si fara aer conditionat.Aveam doua toalete si doua dusuri pentru 40 de angajati, barbati si femei.Si vorbim de o structura la nivel inalt, dar de multe ori ei sunt cei care profită cel mai mult de ea, pentru că spun că lucrul pentru ei „face un curriculum” și deci nu te poți aștepta la nimic. Abia așteaptă să poată angaja copii mici, pentru că sunt naivi și pot profita de ei.”
„A trebuit să renunț la visul meu de a fi bucătar. Te fac să urăști meseria pe care ai iubit-o pentru că nu o poți face corect. Unii îmi spun „Dar atunci de ce ai făcut-o atâția ani?”: trebuia să muncesc, eram tânăr și am lăsat capul în jos. Ei chiar reușesc să te facă să crezi că asta e normal uneori. Dar nu este corect și mai devreme sau mai târziu treaba asta va trebui să înceteze.”
Giulia, barman la Cesenatico: „Stresul m-a făcut să am crize”
Giulia are 32 de ani și a lucrat și ea ca lucrătoare sezonieră timp de câțiva ani. „Cea mai proastă experiență am avut-o în 2018 pe o plajă la sud de Cesenatico. Am lucrat 7 zile pe săptămână, cu program fracționat, angajat cu contract de ucenic în ciuda faptului că făcusem deja mai multe sezoane, salariu de 1000 de euro pe lună. Teoretic trebuia să fiu barman, în practică făceam de toate, eram chelneriță, faceam curățenie, mergeam și la supermarket să fac cumpărături și să adun cornurile la micul dejun. Și apropo de asta: de îndată ce am fost angajat mi-au spus eu ca pot sa iau micul dejun acolo. Dar dupa cateva zile s-au razgandit si mi-au interzis, pentru ca croissantele erau putine si trebuiau sa le tina pentru clienti. Nivelul de stres a fost foarte înalt, iar dupa o saptamana de munca am inceput sa am crize. A doua zi, la sfatul medicului, am renunțat.”
Alice, producător de înghețată din Cesenatico: „Nu a avut niciodată un salariu”
Alice, care e prietenă cu Giulia, are 32 de ani și în 2011 a lucrat într-o gelaterie tot la sud de Cesenatico. “Am fost angajat ca asistent, clasat la nivelul al VI-lea, si aveam contract. Toata vara nu am avut niciodata salariu. Lucram 7 zile pe saptamana, de la 19 pana noaptea tarziu, fara suprataxe pentru munca de seara sau de sarbatori in zilele de duminica. Am luat 700 de euro, toti nedeclarati. Cu constiinta pe care o am azi nu as mai accepta acele conditii, dar trebuia sa muncesc”.
