Deși are un nume cu o rezonanță neplăcută, Fundătura Ponorului este unul din cele mai frumoase meleaguri din România. Un cioban a numit acest loc „Palma lui Dumnezeu”. Iubitorii de drumeții în natură, deconectați de la tehnologia modernă și descătușați de orice fel de griji urbane vor găsi în acest loc o oază de liniște și peisaje pitorești desprinse din file de basm, de o frumusețe greu de descris în cuvinte.
sursa foto: Facebook Fundătura Ponorului
Fundătura Ponorului este unul din cele mai atractive ținuturi din județul Hunedoara, protejat prin lege. Se află în Munții Șureanu, în Parcul Național Grădiștea Muncelului-Ciclovina, pe raza comunelor Baru, Boșorod, Bănița, Orăștioara de Sus și Pui.
Deși nu impresionează prin altitudine, Munții Șureanu oferă peisaje pitorești autentice. Este o zonă încărcată de istorie, deoarece în Grădiștea de Munte se află una din cetățile vechilor daci – Sarmisegetuza Regia. Situl arheologic și ruinele care pot fi vizitate astăzi povestesc în tăcere despre cultura, stilul de viață și obiceiurile strămoșilor noștri.
Frumusețea acestei depresiuni este dată de relieful divers, brăzdat de munți și dealuri de diferite înălțimi, îmbrăcate în păduri de brazi și foioase. Râul Ponor care străbate șerpuitor lunca Ponoriciului și intră în munte, deschizând accesul în peșterile Șura Mare și Șura Mică, precum și turmele de oi și vaci care petrec aici pe timpul verii dau și mai multă splendoare.
În Parcul Național Grădiștea se află câteva rezervații naturale impresionante, care merită vizitate: Cheile Crivadiei, Peștera Tecuci, Complexul carstic Ponorâci-Ciocolvina, Peștera Șura Mare sau Peștera Bolii. Pentru a ajunge în acest minunat loc, se merge pe șoseaua Hațeg – Petroșani.
După ce ieșiți din localitatea Ponor, trebuie să virați la stânga spre satul Federi. Din Federi se poate face o plimbare pe jos (sau cu bicicleta) spre Fundătura Ponorului, care durează circa 2 ore dus. Traseul nu este drept, ci se urcă. Priveliștea este impresionantă.
Acest colț de rai se poate vizita doar vara și la început de toamnă, când soarele lucește în frunzele ruginii ale copacilor, deoarece în celelalte anotimpuri locul este destul de umed și mlăștinos din cauza ploilor sau a zăpezii care se topește.
