Chiar dacă Rusia și țările occidentale evită un război armat din cauza Ucrainei, ele au intrat deja într-un război energetic.
Primele încăierări au luat forma unor întreruperi selective și a unor sancțiuni tot mai mari asupra aprovizionării rusești. Cu toate acestea, există un decalaj uriaș între retorica războiului și realpolitik-ul diplomației energetice – un decalaj pe care Rusia îl va exploata și pe care Occidentul trebuie să găsească o modalitate de a-l închide.
SUA și Europa au oferit Ucrainei asistență militară și umanitară vitală. Dar, fără o intervenție directă, înfrângerea Rusiei înseamnă să-i blochezi resursele, decuplarea de petrolul și gazele sale.
În ciuda sancțiunilor de până acum, cu prețuri mai mari ale materiilor prime, mașina de război a lui Putin încasează mai mulți bani decât anul trecut.
Cele mai multe dintre sancțiunile extinse asupra energiei rusești au fost convenite de UE la începutul acestei luni, după multe certuri.
Gazele naturale au fost lăsate deoparte – Rusia reprezintă aproximativ o treime din aprovizionarea Europei – iar sancțiunile petroliere au fost atent calibrate: importurile de petrol brut pe nave sunt interzise peste șase luni, iar cele de produse rafinate peste opt luni. Dar țițeiul livrat prin conducte – aproximativ o cincime din totalul importurilor de petrol rusesc din Europa – este scutit.
Interdicțiile potențial de mare amploare privind asigurarea navelor care transportă barili ruși nu intră în vigoare până în decembrie.
Putin nu va juca rolul partenerului înțelegător
Presupunând că îl așteaptă o campanie lungă de uzură, el are nevoie ca Europa și SUA să se plictisească rapid de acest război și de inconvenientele sale. Prețurile mai mari la energie sunt deja o povară pentru liderii de pe ambele maluri ale Atlanticului. Mai degrabă, Putin divizează Occidentul atât în interiorul său, cât și față de Ucraina, prin orice mijloace posibile.
Pe măsură ce războiul se prelungește și se apropie iarna viitoare, tentația și capacitatea Kremlinului de a răsturna coregrafia UE se vor întări. Reducerea nu atât de misterioasă de anul trecut a stocurilor de gaze naturale controlate de Rusia în Europa și creșterile de prețuri ulterioare oferă un model pe care să se extindă.
Dincolo de energie, Rusia reprezintă, de asemenea, o amenințare reală la adresa altor lanțuri de aprovizionare vitale, de la cereale la materii prime.
Dacă această luptă este într-adevăr atât de existențială pe cât spun articolele de opinie și discursurile, atunci abordarea Occidentului față de dimensiunea energetică trebuie să fie pe măsură. “Există un preț de plătit pentru susținerea acestor principii fundamentale”, după cum spune Helima Croft, șefa strategiei globale pentru mărfuri la RBC Capital Markets.
Statele Unite și Europa sunt implicate în mod deschis în criza din Ucraina și au obiective de război expansive, chiar dacă nu apasă pe trăgaci.
Și în timp ce luptele sunt localizate, exporturile de mărfuri ale Rusiei fac din această situație o problemă globală care, dacă Occidentul este serios, ar putea cere genul de măsuri asociate cu economiile de război.
SUA se îndreaptă în această direcție, prin presiunile sale diplomatice de a direcționa mai mult gaz natural lichefiat către Europa. Trebuie să implice, de asemenea, încurajarea unei producții mai mari de petrol, gaze și alți combustibili acasă sau în țările prietene pentru a înlocui cât mai mult posibil producția rusă.
Nimic din toate acestea nu se poate întâmpla dacă nu se recunoaște în mod deschis că situația de urgență pe piețele energetice necesită sacrificii și compromisuri.
Țările bogate din Europa – Germania, Olanda, Italia sau Franța- îl curtează în continuare pe Putin, deși Rusia a obținut venituri de 93 de miliarde de euro din exporturile de combustibili fosili în primele 100 de zile ale războiului din Ucraina.
Chiar dacă majoritatea cetățenilor din Occident sprijină Ucraina, rămâne neclar cât de multe costuri personale, inclusiv schimbări de comportament, ar suporta aceștia pentru a susține acest ajutor.
Putin pariază că sprijinul lor se va dovedi a fi efemer. La fel de neclar, însă, este dacă această presupunere îl va ispiti în genul de escaladare dramatică care le înăsprește hotărârea.
