1. Un prieten are o grădiniță la Buzău. A primit gratis, la instituția lui particulară, 20 de copii din Ucraina. Și mi-a povestit că acei copii se sperie la orice zgomot – cade o jucărie pe podea sau se trântește o ușă din cauza curentului. Acestea sunt adevăratele drame. Traume care se vor vindeca greu.
2. O aplicație de transport privat cu autoturismul îi duce pe ucraineni gratis. Acea aplicație are extindere în toate orașele mari ale României. LIDL și Kaufland au oferit câte 300 de locuri de muncă pentru refugiați. Foarte mulți profesori de engleză se oferă să-i învețe această limbă gratis pe copiii ucraineni, deși foarte mulți au învățat-o de acasă. Ospitalitatea românească e proverbială și înduioșătoare. Dar există și traducători din ucraineană care câștigă la greu din documente ce trebuie oficializate. Au triplat prețurile și iau banii de două ori – și de la ucraineni, și de la români, pentru același act în două exemplare. Așa e războiul. Generozitate și oportunitate. Și trafic de ingeniozitate.
3. Mașinile hibride sunt nimic pe lângă românul hibrid, care reprezintă o specie apărută în urmă cu doi ani, când a început pandemia. Românul hibrid se uită la televizor și crede aceleași povești pe care le-a crezut în epoca molimei. Foarte mulți oameni susțin abrupta teorie conform căreia, pentru televiziuni, covidul a fost un bun antrenament. Abia acum a început meciul. Niciodată presa (din toată lumea) nu a validat atitudinile guvernelor așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani.
4. Dacă un mic patron român ar proceda așa cum fac astăzi corporațiile, ar scrie pe el “pușcărie”. E foarte bine că îi integrăm pe piața muncii pe refugiații ucraineni. Dar cum plătești taxele pentru niște oameni care n-au CNP și NIF (număr de înregistrare fiscală) în România? S-a găsit o cale de mijloc (ceva cu angajare pe nouă luni, nu cunosc exact amănuntele legate de cărțile de muncă), dar această jonglerie va pune în dificultate firmele, spre sfârșitul anului. Mi-aș fi dorit ca românii din Italia și Spania să aibă parte și ei de o asemenea debirocratizare.
5. Cât despre politicieni – aceștia sunt mai lacomi ca niciodată. Aș vrea să văd și eu un politician de la Bruxelles, de la Roma sau de la București care va spune “lucrăm împreună, dar asta nu înseamnă că lucrăm doar în interesul meu”.