1. Zelenski a zis bine: “avem peste două luni de război și ați spus că nu vom rezista nici măcar o săptămână. Cei mai mulți specialiști au susținut că nu vom rezista nici măcar trei zile.” Deși a apărut pe coperta revistei “Time”, Zelenski ceartă America și statele U.E. Și nu e prima dată când acestea greșesc, pentru că nu cunosc nici Rusia, nici Ucraina, dar vorbesc despre capacitățile militare ale acestor țări. Chiar și prestigioasa revista “Time” a făcut multe greșeli. Când România a fost sovietizată, pe coperta “Time” a apărut Ana Pauker, iar luptătorii anticomuniști se ascundeau în munți sau erau torturați în pușcării. Așa se întâmplă când lumea e condusă de birocrați, de șoareci care ronțăie dosare și contracte de consultanță.
2. Nu știu ce o mai fi de Rusalii, dar știu că, în Săptămâna Paștelui, sute, chiar milioane români au prăznuit la muncă, în străinătate. Iar la București a venit, în Joia Mare, un guru din India, ca să ne zică să nu mai cultivăm pământul, fiindcă l-am stricat. Să le spui așa ceva creștinilor, în timpul Postului, când se mănâncă numai roade ale pământului – asta da mizerie. Dar nu e de vină gurul. De vină sunt cei care l-au invitat să mănânce borș. Sunt tare curios ce părere au despre guru acei români din sudul Italiei care muncesc din greu în agricultură.
3. În a treia zi de Paști, la o televiziune de știri, alți neomarxiști au negat Învierea lui Iisus, dar au vorbit despre antreprenori providențiali. Singurul antreprenor providențial e Papa. În România, averea Bisericii e divizată, securiștii au adunat mai mulți bani decât preoțimea pusă la zid, iar instituțiile de forță controlează un buget anual de șapte-ori mai mare decât decât sumele investite în Catedrala Neamului în șapte-opt ani. În Italia e invers. Vaticanul are mai multe miliarde de euro decât serviciile secrete.
4. Pandemie, război, criză financiară. Numitorul comun al acestor dezastre globale este propaganda. Nu o să exagerez, nu cred că nenorocirile puteau fi evitate, dar puteau fi diminuate fără propagandă. Și toate astea se petrec într-o lume în care auzim de zeci de ori pe zi de libertate și democrație, dar nu ne cere nimeni părerea. Înainte ne-o mai cerea, chiar dacă Statele nu țineau cont de ce credeam noi. Acum nici nu ne mai întreabă.
