Iată că statutul de ”paradis al condamnaților” români din Italia este pe cale să fie clătinat în urma recentei întâlniri dintre ministrul Justiției, Cătălin Predoiu și ambasadorul italian la București, Alfredo Maria Durante Mangoni.
Întâlnirea celor doi intervenind într-un moment în care încă mulți dintre românii ”refugiați” în Italia și căutați mai mult sau mai puțin insistent încă își făceau speranțe că nu vor fi extrădați. Mai ales cei care îndeplinesc ”baremul” obligatoriu de ani al rezidenței în Italia. Însă ținând cont de procedurile mai mult decât greoaie de expulzare de până acum, chiar și mulți dintre cei condamnați în România pentru diverse fapte penale, altele decât marile dosare de corupție, tot nu își făceau prea mari griji că vor ajunge în pușcăriile patriei natale prea curând.
Răpiri de copii
Numai că situația pare să se schimbe radical, de această dată fiind vorba despre impunerea, pe agenda de lucru a autorităților de la București și Roma, a simplificării la maximum a tuturor acestor proceduri judiciare. Semnalul fiind cu atât mai grav pentru cei vizați de noile grupuri mixte de lucru, cu cât întâlnirea de la sediul Ministerului Justiției din București a avut loc la cererea părții italiene. Și chiar dacă tema oficială declarată a întâlnirii dintre Predoiu și Mangoni a fost declarată drept una generică – ”cooperarea judiciară bilaterală” – iată că de această dată s-au stabilit și lucruri concrete.
Primul punct ”bifat” de ministrul român și ambasadorul italian fiind constituirea de urgență a unui grup de lucru comun pe tema răpirilor internaționale de copii. Mai mult decât atât, cele două ministere ale Justiției au stabilit deja reprezentanții care să facă parte din comisia comună care trebuie să aibă o primă ședință de lucru cât mai curând posibil. Ședință în care se vor stabili mijloacele tehnice de ”alertă comună” în cazul oricărei suspiciuni de răpire a unui copil în Italia sau România.
România, legi anti-mafia mai dure!
De asemenea, un al doilea punct discutat la București a fost solicitarea expresă a părții italiene ca autoritățile române să înăsprească simțitor legislația anti – mafia. Pentru ca astfel să se încerce resetarea luptei împotriva rețelelor transfrontaliere mafiote care acționează pe teritoriul celor două țări. Mai ales că, după ridicarea valurilor succesive de măsuri restrictive luate în ultimii doi ani ai pandemiei se așteaptă ca mafia italiană și clanurile interlope românești să încerce să recupereze timpul pierdut. Mai ales că ”foamea de bani” a crescut imens în acești ultimi doi ani de pandemie.
Se trage ”firul roșu” !
Desigur, limbajul oficial al relatării înțelegerilor stabilite la București păstrează ”codificarea” greu de priceput de cei neinițiați în tainele Justiției. ”Cazuistica în domeniul cooperării judiciare în materie penală a constituit unul dintre subiectele abordate, cei doi oficiali aplecându-se asupra mandatelor europene de arestare și recunoaștere a hotărârilor judecătorești în materie penală și a măsurilor care trebuie luate pentru eficientizarea acestei activități de cooperare judiciară internațională, inclusiv la nivel legislativ în ambele state, dacă se impune”. Dincolo însă de acest greoi ”limbaj de lemn” juridic, marea noutate va fi cooptarea mai multor experți care să ușureze comunicarea între magistrații români și cei italieni. Astfel încât să nu mai fie nevoie, aproape de fiecare dată, de câte un nou termen de judecată – care poate fi stabilit și la luni bune de zile distanță – pentru a se decide dacă anumite condiții legale ale cererilor de extrădare sunt respectate sau nu. Astfel că, pur și simplu, Ministerele Justiției din România și Italia intenționează instalarea unui adevărat ”fir roșu” între București și Italia, exclusiv pentru discutarea proceselor de acest tip. Ceea ce va face ca timpul alocat în instanțele italiene solicitărilor de extrădare venite din România să fie redus la minimum posibil! Experții Ministerului Justiției din România apreciind că astfel s-ar putea nu doar debloca procedura de extrădare intra-comunitară, dar mai ales se va putea trece la aduceri ”pe bandă rulantă, în România, a celor pe al căror nume există mandate europene de arestare sau mai ales condamnări. De altfel, partea română a și fost cea care a insistat asupra formării acestui grup comun, pentru ca ”amânarea soluționării celor câteva dosare pendinte, extrem de mediatizate, să nu umbrească activitatea magistraților noștri și submina încrederea în Justiția din România”.
Astfel că, la prima vedere cel puțin, intențiile Ministerului Justiției sunt mai mult decât rezonabile. Și pragmatice în același timp. Numai că… poate neîncrederea în completurile de judecată care au pronunțat astfel de condamnări și cereri de extrădări respinse apoi de către magistrații italieni nu se datorează doar unor ”neînțelegeri”. Astfel că degeaba se face nu unul, ci o duzină de grupuri comune de lucru, dacă autoritățile române o vor ”ține langa” în continuare cu extrădările și atunci când solicitările sunt respinse. Sau cel puțin se cer motivări suplimentare de către Justiția italiană. Astfel că rolul experților care vor face parte din comisiile comune este, într-adevăr, extrem de important. Mai ales dacă aceștia vor reuși să spulbere și orice urmă de suspiciune de ”politizare” sau ”răzbunare” a sistemului din țară împotriva unor români condamnați. Dar pe care Justiția din alte state europene și mai ales din Italia constată apoi că nu sunt rezultate în urma unor dosare chiar ”beton”… Pentru că altfel ”grupul de lucru” nu este decât alt praf mediatic aruncat în ochii opiniei publice. Și simpla bifare a unor angajamente asumate la nivel internațional.
