În spatele gării Przemysl din Galiția poloneză este încă coadă, ca acum un an. Dar, pe la unsprezece seara, nu mai este cea a refugiaților care tocmai au părăsit Ucraina, scăpați din război, care caută haine de rezervă, animale de pluș pentru copii și cuvinte de alin de la voluntari.
În schimb, este o coadă compusă și tăcută, în fața funcționarilor care le verifică pașapoartele: toți sunt ucraineni care se întorc acasă, chiar dacă pentru mulți casa nu mai există. Se vor urca în trenul de noapte care, trecând prin Lvov, Ternopil și Vinnitsa, va ajunge la Kiev.
Mai este război, dar nu mai este o urgență umanitară în Przemysl, orașul aflat la câțiva kilometri de granița cu Ucraina. Până în 2022, devenise primul și cel mai mare avanpost de evadare de la rachete: cu mall-uri transformate în tabere de refugiați umplundu-se vizibil peste noapte și autobuze care veneau și plecau, sosind din restul Europei cu ajutoare umanitare și plecând din nou cu refugiaţii. Și apoi mulți voluntari care s-au ocupat de traducere, de pregătit mâncare și băuturi calde, de împărțit niște haine.
Peronul gării Przemysl, unde s-au adunat mulțimile de refugiați, este acum pustiu. Punctul de informare dedicat ucrainenilor rămâne încă deschis, după urgența de anul trecut. Dar, la unsprezece seara, voluntarii nu prea au ce face. Coada pentru pașapoarte din spatele gării se reduce la câteva sute de oameni care așteaptă trenul spre Kiev. Este timpul pentru verificări rapide și toată lumea se îmbarcă.
Cine se întoarce pentru totdeauna, care se întoarce pentru o vreme, cine vine și pleacă la muncă. La urma urmei, deja în 2022 chiar și refugiații au început să se întoarcă. Nostalgia pentru casa cuiva (dacă există, dacă este intactă și poate chiar dacă a dispărut). Iar vizitele periodice ale celor care se aflau deja de câțiva ani în Italia sau Germania, amânate din cauza războiului, sunt acum mai urgente ca niciodată.
Soldații ucraineni coboară la Lviv, după verificări. Trenul merge mai departe, noaptea târziu, în zona rurală ucraineană, iar când se iveșsc zorii poți vedea pădurile, satele și dealurile. Războiul a devastat și ecosistemul, atât de mult încât se vorbește de ecocid, de arderea de pădure, de câmpuri incendiate intenționat. Este șapte dimineața când convoiul ajunge la Vinnitsa, iar de data aceasta navetiștii se îndreaptă spre Kiev.
Rucsacuri pentru studenți, costume office, tablete. Fata care își plătește cafeaua la bord cu Apple Pay ne amintește că ucrainenii sunt unul dintre cele mai digitale popoare din lume. Au făcut-o rapid și singuri, pe vremea covidului, iar acum au documentele încărcate pe smartphone. Dacă, cu aceeași viteză, vor reconstrui Ucraina, în Europa va apărea o nouă țară de ultimă generație, scrie today.it.
