2023 va fi mai rău decât anul trecut: culturile de orez ne pot spune multe despre cum suferă zona, cu implicații neașteptate pentru viețile italienilor.
Seceta nu mai este o urgență, dar nu pentru că s-a terminat. Există teritorii care acum trăiesc cu o lipsă structurală de apă: de fapt, seceta a persistat în unele zone ale Italiei din 2021 din cauza coexistenței a trei factori care o alimentează, potrivit Today.
Chiar dacă problemele sunt localizate în anumite zone ale țării, consecințele preocupă pe toată lumea și afectează diferite aspecte ale vieții italienilor, de la mâncarea care ajunge la masă până la nota de plată, chiar.
„50 de zile ploioase de recuperat”
Vara pare încă departe, dar există deja probleme cu apa și amenințări cu raționalizarea. După cum raportează BresciaToday, în Valcamonica debitul izvorului care alimentează apeductul care apoi coboară din Val di Scalve a trecut de la istoricii 100 de litri pe secundă la 25 de litri: nu s-a întâmplat niciodată în ultimii 50 de ani.
Mai multe case au rămas fără apă, iar municipalitatea a fost nevoită să intervină cu autocisterne. „Să ne considerăm norocoși: dacă s-ar fi întâmplat vara am fi putut doar să stăm pe munte și să ne rugăm pentru ploaie”, a spus Dario Colossi, primarul orașului Darfo Boario Terme. În Veneto, PadovaOggi face referire la ordonanța semnată de președintele Regiunii Luca Zaia pentru reducerea consumului de servicii de apă neesențiale și evitarea raționalizării deocamdată: „Dacă apa nu ajunge, pe viitor va trebui să raționăm pentru că activităţilor umane se adaugă apoi celor din agricultură”, a spus Zaia.
Cum este posibil să vorbim deja despre secetă iarna? Nu este doar o chestiune de lipsă de apă: există de fapt cel puțin trei factori care alimentează seceta în Italia: căldura, zăpada și ploaia. „2023 continuă să dea semne de creștere a temperaturilor medii – a declarat pentru Today.it Ramona Magno, șefa observatorului de secetă al Cnr – Cele mai afectate zone sunt în nord și parțial în centru: ploi puține, parametru important este sezonul ninsorii: datele Cima spun ca suntem într-o formă mai proastă decât anul trecut. Până în prezent, 2023 este de fapt mai rău decât 2022: problema este amplificată de ceea ce s-a întâmplat anul trecut”, a spus Magno.
Seceta este mai subtilă decât o inundație
Iarna aceasta a fost printre cele mai calde înregistrate. Lipsa ploilor s-a adăugat la temperaturile mai ridicate și la lipsa zăpezii: „Deficitul de ploaie la 24 de luni este mult sub medie – subliniază Magno -. Putem urmări începutul urgenței până la sfârșitul anului 2021 dar efectele au fost văzute în 2022: din acest motiv spunem că seceta este mai subtilă decât o inundație. În plus, seceta actuală este mai gravă decât crizele trecute pentru că valurile de căldură au fost mai intense.
Trebuie spus că ploile, chiar și intense, după perioade lungi de secetă nu sunt foarte uniforme și uneori puțin utile: „Trebuie să avem în vedere că distribuția ploilor se schimbă pe parcursul anului și asta agravează situația deoarece solul arid nu reuseste sa-l absoarba – spune Magno de la Cnr – nordul Italiei este mai vulnerabil si pentru ca teritoriul nu este pregatit pentru acest tip de urgenta: a contat mereu pe Alpi si rauri pentru a sustine agricultura: apa trebuie recuperată pentru a salva agricultura”, subliniază Magno.
Orezul „ars” de secetă
Orezul este un bun exemplu pentru a vă face o idee despre efectele neașteptate ale climei și secetei. Italia este cel mai mare producător de orez din UE și reprezintă 50% din piață. 9 din 10 câmpuri de orez sunt concentrate în Lombardia, Veneto și Piemont: în aceste zone au căzut cu 40% mai puține ploi decât media istorică. Deși orezul este considerat una dintre cele mai rezistente culturi, anul trecut seceta a afectat producția națională care a randamentat între 15 și 30 la sută mai puțin în funcție de suprafața implicată.
Când apa este deficitară, diferența o face capacitatea de absorbție a solului care depinde de compoziția acestuia. Iar dacă recolta este anticipată, clima poate strica totul: „Sorurile argiloase sunt mai des întâlnite în Piemont și sunt capabile să rețină apa, în timp ce solurile nisipoase din Lombardia rețin mai greu puțina apă care cade”. În mod normal, căldura ar fi bună și pentru orez pentru că „căldura accelerează procesul de creștere, dar cei care au anticipat recolta din cauza dezechilibrelor au raportat că boabele nu s-au format corect”. Și acum unii aleg să nu se concentreze pe orez, îndreptându-se către alte culturi: ca urmare, prețurile pentru consumatorul final nu pot decât să crească.
Dilemele fermierilor cresc prețurile
La începutul anului 2023, Autoritatea Națională pentru Orez a propus un sondaj producătorilor de orez italieni, cerându-le intențiile cu privire la semănat. Rezultatul este că în 2023 suprafața dedicată orezului va scădea cu cel puțin 4 la sută: vorbim de între 7 și 8 mii de hectare de teren mai puțin, potrivit Coldiretti, minimul pe 30 de ani. Și sectorul este îngrijorat.
