Pachetele de sancțiuni pe care UE le-a adoptat împotriva Rusiei își pierd din autoritate în condițiile în care tot mai multe voci susțin că acestea au fost impuse fără un cadru juridic clar, pe criterii discriminatorii, pe grabă și sub o presiune politică uriașă. Nu mai vorbim de ineficiența financiară a măsurilor…
La sfârșitul lunii martie, la Bruxelles, a avut loc prima dezbatere juridică europeană „Sancțiunile UE merg prea departe? O evaluare critică”, dezbatere organizată de NAIMA Strategic Legal Services (firmă specializată pe consultanță în litigii juridice, care operează din Berlin diverse țări din Europa și America de Nord), cu participarea unor experți din domeniu juridic, reprezentanți ai mass media și ai comunității de afaceri.
Sistemul juridic european, lovit de sancțiuni
Încă de la început, directorul NAIMA, Uwe Wolff, a ținut să puncteze că prin această dezbatere juridică nu se dorește atacarea sancțiunilor ca măsură în sine, ci să contribuie la îmbunătățirea regimului sancționator care să fie mai rezistent la contestări din partea persoanelor fizice sau juridice: regimul de sancțiuni trebuie să reflecte statul de drept din care s-a născut. În acest sens, Wolff a afirmat că sancțiunile UE împotriva Rusiei în contextul razboiului din Ucraina pot afecta sistemul juridic pe care se bazează Germania, dar pot afecta chiar elementele de bază ale sistemului juridic european.
„Nu se pune problema contestării bazei sancțiunilor impuse Rusiei, pe care le considerăm necesare ca răspuns la agresiunea Rusiei fața de Ucraina, dar nu trebuie să se treacă cu vederea inexactitățile și inconsecvențele apărute în aplicarea sancțiunilor în condițiile în care acestea au fost decise în grabă și sub presiune politică uriașă”, a declarat directorul NAIMA în debutul dezbaterii de la Bruxelles.
Criteriul naționalității, discriminare grosolană
Dat fiind contextul extrem de sensibil, bâlbâiala juridică din jurul acestor măsuri poate duce la consecințe neprevăzute legate de criteriile prin care persoanele fizice și companiile din Rusia au fost incluse pe lista de sancțiuni. „Unul dintre principiile sacre ale legilor noastre este ca sancțiunea aplicată cuiva să fie justificată și demonstrată. În momentul în care doar naționalitatea este criteriul care stă la baza sancționării se încalcă acest principiu și nu face altceva decât să vulnerabilizeze societatea europeană”, s-a mai punctat în cadrul dezbaterii.
Și multe dintre sancțiuni sunt bazate exclusiv pe criteriul naționalității. Astfel, potrivit art. 5b din regulamentul 833/2014 există interdicția de a accepta depozite de la orice cetățean rus sau persoane fizice cu reședința în Rusia. Se remarcă faptul că nu există alt criteriu decât al existenței naționalității/reședinței rusești. Același lucru este valabil și în cazul art. 5g din regulamentul 833/2014, dar nu numai. În aceeași ordine de idei, acest tip de discriminare intră în contradicție cu principiul egalității în fața legii prevăzut atât de art. 20 din Carta drepturilor fundamentale, dar și de alte acte normative ale Uniunii Europene. Concret, principiul nediscriminării prevăzut de articolele 14 și 21 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este călcat în picioare fix de…UE.
Interzicerea serviciilor juridice
Când statul de drept se bazează pe criteriul naționalității, vă imaginați ce tăvălug de inexactități și abuzuri se întâmplă. Iată numai un exemplu din care Uniunea Europeană iese extreme de șifonată: Interzicerea serviciilor juridice. Prin pachetul nr. 8 de sancțiuni, a fost interzisă furnizarea de servicii juridice direct sau indirect pentru guvernul rus, persoane juridice, entități sau organisme stabilite în Rusia (nu se referă la persoane fizice). Există anumite excepții însă și în această situație ne aflăm în prezența unei terminologii vagi: exercitarea dreptului la apărare, accesul la anumite proceduri litigioase, entități rusești dar controlate efectic de entități din state UE), statele membre acordă o autorizare specială dacă consideră oportun și pentru anumite lucruri (umanitare, funcționarea societății civile, reprezentare diplomatică, aprovizionarea critică cu energie în statele membre etc). Concluzii? Nu trebuie să fii expert juridic să-ți dai seama că intezicerea acordării serviciilor de consiliere juridică intră în conflict grav cu dreptul fundamental al accesului apărare.
