Emanuela Calzarano, o fată de 28 de ani, din Pianura, un cartier din nordul orașului Napoli, îşi caută de muncă. Are experienţă în mai multe zone, printre care vânzătoare, secretară și chelneriță.
Din păcate, a avut o problemă la o mână care a împiedicat-o să mai servească la mese, așa că a început să caute de lucru ca babysitter.
I s-au oferit 350 euro/lună
„Am fost chemată să lucrez de luni până vineri, de la 7:30 la 14:30, pentru 350 de euro pe lună, la negru”, a povestit tânăra, după care a concluzionat: „Ăștia nu caută angajați, ci sclavi!”
„Scuzați-mi exprimarea, dar sunt sincer indignată”, a adăugat Emanuela.
A primit şi o ofertă de 400 de euro pe lună.
“Am primit o altă ofertă, și mai absurdă: tot ca babysitter, de luni până vineri, de la ora 8 dimineața până la 7 seara, pentru 400 de euro pe lună. Calculând, aș fi câștigat puțin peste un euro pe oră. I-am spus persoanei care mi-a făcut oferta că este o ofertă absurdă, iar răspunsul pe care l-am primit a fost: ‘Ei bine, atunci stai acasă.’”
Şi la supermarket e greu
Tânăra italiancă n-ar vrea să lucreze nici la supermarket, pentru că salariile sunt similare cu ceea ce a găsit ca babysitter.
„Ceea ce mă demoralizează cel mai mult”, a continuat ea, „este că și în industria alimentară am găsit întotdeauna oferte cu salarii similare. La un supermarket dintr-o mare lanț de magazine, mi s-a propus 400 de euro pe lună pentru un loc de muncă cu normă întreagă.
Mă întreb unde sunt controalele din partea statului?”, s-a plâns fata.
Apoi a adăugat: „Cum să trăiesc cu 400 de euro pe lună? Astăzi, cumpărăturile costă mai mult decât acum un an, iar facturile au ajuns la cote alarmante. Din ceea ce am auzit, în anii ’50 era mai bine. În 2023, în loc să înaintăm, ne întoarcem înapoi: este demoralizant!”.
Italia s-a confruntat cu provocări economice, cum ar fi o creștere economică lentă, o datorie publică ridicată și o competitivitate redusă în anumite sectoare.
