Mulți oameni se mută în Italia rurală în căutarea unei vieți liniștite, dar cât de deconectate vor fi lucrurile? De la liniile telefonice la colectarea deșeurilor, jurnalista Silvia Marchetti ne spune la ce să ne așteptăm, potrivit thelocal.it.
Toată lumea adoră ideea de a trăi idila rurală italiană, într-o casă de țară confortabilă cu grădină, departe de aglomerația orașului. Dar de multe ori, acest stil de viață vine cu dezavantaje de care trebuie să fii conștient.
Probleme cu serviciile publice
Dacă se întâmplă să fii în mediul rural, serviciile publice în general pot fi slabe în comparație cu cele din cel mai apropiat sat. Transportul, ridicarea deșeurilor, livrarea corespondenței, acoperirea mobilă și în bandă largă lipsesc toate în anumite zone, mai ales dacă locuința este situată departe, într-un loc izolat, înconjurat de pajiști și păduri.
Silvia spune că are ghinionul de a trăi chiar la granița dintre două orașe foarte mici din zona rurală a Romei, iar în ultima vreme serviciile s-au înrăutățit.
„Având în vedere că sunt departe de piața centrală a comunei mele de reședință, scrisorile trimise mie tind să se adună la oficiul poștal; doar o dată pe lună, poștașul își amintește și trimite o grămadă de plicuri care ies din cutia mea poștală. Citesc scrisori cu o întârziere de două luni uneori, așa că trec în mod regulat pe la oficiul poștal pentru a verifica dacă există ceva în așteptare cu adresa mea. O scrisoare de la Milano a sosit odată la Roma în două zile, dar a fost livrată la mine o lună mai târziu.”, povestește ea.
Dacă vă așteptați la o scrisoare sau un colet important, cel mai bun lucru de făcut este să îl urmăriți pe site-ul web al operatorului poștal, folosind numărul de expediere care ți-a fost dat.
„Orașul meu a lansat recent sortarea deșeurilor și, din nou, pentru că locuiesc la marginea zonei, casa mea este ultima, camionul oprește la ora 14 pentru ridicare. Sacii mei de gunoi stau o jumătate de zi la poartă, pisicile le deschid în mod regulat și împrăștie cojile de banane peste tot.
Aceste necazuri rurale se datorează distanțelor „lungi” și densității scăzute a populației, sau așa mi-au spus de mai multe ori autoritățile comunei. Serviciile tind să lipsească dacă sunt puțini rezidenți, adică contribuabili, care locuiesc într-o anumită zonă.
Curierii poștali nu-mi găsesc niciodată casa, așa că dacă fac o comandă online sau aștept vin din Sicilia, trebuie să-l ghidez pe șofer prin telefon până ajunge la mine, deși locuiesc pe un drum provincial.”, mărturisește Silvia.
Zonele rurale vin și cu multe capcane pentru operatorul de telefonie, care sunt adesea imposibil de evitat fără a vă transforma casa într-o mănăstire în afara rețelei. Acoperirea cablului este slabă și veți afla asta doar când este prea târziu.
Telefonia, afectată
Toți operatorii de telefonie au aceleași reguli:
Puteți accepta cu ușurință o „linea” (contract) prin telefon, trimițând cartea de identitate, și atunci contractul începe – chiar dacă linia telefonică și wifi-ul nu funcționează nici după ce tehnicianul a venit să verifice.
Dacă reziliați contractul înainte de sfârșitul unei perioade de doi ani, plătiți o amendă de până la 350 de euro. Nimeni nu îți spune că în mediul rural infrastructura nu va fi modernizată din cauza numărului mic de clienți sau că centralina (unitatea de control) se află la cinci kilometri de casa ta, așa că semnalul va rămâne pentru totdeauna slab.
Uită de bandă largă. Indiferent de câte ori suni la operator sau ceri un tehnician (care apare rar) să-ți repare telefonul fix care nu funcționează, vei continua să primești facturi, iar dacă nu le plătești ajungi pe lista rău-platnicilor.
Cel mai bine este întotdeauna să verifici acoperirea înainte de a semna un contract, să întrebi vecinii sau pur și simplu să rămâi cu o conexiune mobilă.
