Activitatea fizică insuficientă înregistrată în UE costă scump guvernele naționale, un total de 8 miliarde pe an, mai mult decât cheltuielile anuale pentru sănătate ale Luxemburgului și Lituaniei la un loc.
Printre cei mai sedentari de pe continent se numără italienii: pentru tratamentele lor, statul cheltuiește 1,3 miliarde de euro anual, a doua cea mai mare cifră din UE după Germania. Este ceea ce reiese dintr-un raport întocmit de OCDE și Organizația Mondială a Sănătății.
Decese premature
Potrivit raportului, peste o treime dintre cetățenii europeni nu respectă ghidurile OMS, care recomandă un prag minim de 150 de minute de activitate fizică săptămânală pentru adulți. Dacă toate țările UE îndeplinesc nivelurile recomandate de activitate fizică, până la 10.000 de decese premature ar putea fi prevenite în fiecare an, dintre care aproximativ 1.300 numai în Italia.
Iar bolile, atât fizice, cât și psihiatrice, ar fi reduse: luând ca punct de referință anul 2050, până la acea dată, într-o populație care practică în mod regulat activitate fizică, 3,8 milioane de patologii cardiovasculare, 3,5 milioane de cazuri de depresie, aproximativ un milion de boli diabetice și peste 400.000 de cazuri de diferite tipuri de tumori.
Greutatea pentru sănătate
Pe frontul economic, câștigul nu ar fi mai mic: „Acest raport oferă dovezi că investiția în politici care promovează activitatea fizică regulată nu numai că îmbunătățește sănătatea populației, ci aduce și dividende economice”, spune Hans Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa.
„Pentru fiecare euro investit există un venit aproape dublu de 1,7 euro”, subliniază Michele Cecchini, șeful programului de lucru OCDE privind sănătatea publică. Astăzi, inactivitatea costă miliarde de euro în fiecare an, dar costurile nu sunt distribuite în mod egal între țările UE: în unele, povara lipsei activității fizice cântărește mai mult asupra costurilor de îngrijire a sănătății decât în altele. În Germania, cheltuielile estimate sunt de 2 miliarde de euro pe an, în Franța de 1 miliard. Italia se află undeva la mijloc, potrivit Today.
Modelul finlandez
Anii de pandemie au favorizat un boom al inactivității fizice, peste jumătate dintre cei intervievați declarând că, după venirea pandemiei de Covid-19, timpul dedicat activităților sportice a suferit o reducere bruscă, dacă nu chiar zero în 18% din cazuri. Raportul OCDE și OMS oferă idei pentru a inversa această tendință negativă.
Gama de politici capabile să crească nivelurile de activitate fizică este largă, variind de la programe specifice în școli, la locul de muncă sau în unitățile sanitare în sine, până la politici de facilitare a accesului la facilitățile sportive, trecând prin promovarea transportului activ și evoluției urbanismului care favorizează mersul pe jos sau cu bicicleta, precum și activitatea fizică în parcuri noi sau alte zone verzi.
