Femeile din Italia spun că se confruntă în continuare cu dificultăți „absurde” privind accesul la avort și chiar la pilula de a doua zi, dar multe sunt reticente în a pune la îndoială legile existente.
Timp de 40 de ani, medicul ginecolog Michele Mariano a fost singura persoană care a efectuat avorturi în regiunea rurală Molise din sudul Italiei. El a amânat pensionarea de două ori pentru că nimeni nu dorea să-l înlocuiască, mulți refuzând să întrerupă sarcinile. Este un exemplu extrem dar emblematic pentru o problemă mai largă din Italia, unde avortul până la 90 de zile după concepție este legal din 1978 – dar este încă aproape imposibil de accesat în unele părți ale țării. Majoritatea ginecologilor refuză să facă întreruperi de sarcină din motive de conștiință, determinată fie de religie, fie de presiunea societății, în timp ce mișcările recente ale politicienilor de dreapta cu legături cu Biserica nu au făcut decât să sporească obstacolele pentru femei.
Drept urmare, zeci de spitale și clinici din toată țara nu oferă deloc servicii de chiuretaj. Găsirea de medici care să le efectueze poate fi un câmp minat, deoarece nu există liste oficiale care să dezvăluie numele celor care le fac, în timp ce serviciile variază enorm de la un capăt al țării la altul. „Cineva merge la spital fără să știe dacă medicul din fața lor o va face”, a spus Eleonora Mizzoni, 32 de ani, o activistă pro-avort din Pisa. Aproximativ 67% dintre medicii ginecologi din Italia – atât în orașe, cât și în zonele rurale – sunt obiectori de conștiință, potrivit celor mai recente cifre ale Ministerului Sănătății din 2019. În cinci dintre cele 20 de regiuni ale Italiei rata se ridică la 80%. Singurele resurse disponibile pentru a indica femeile către serviciile de care au nevoie vin sub forma unor site-uri web neoficiale.
Martina Patone, în vârstă de 35 de ani, a descris cum a sunat la aproximativ 10 spitale din Roma și alte orașe pentru a face un avort în urmă cu opt ani, înainte ca o organizație de caritate să o ajute. Ea solicitase un avort medical, care presupune luarea de pastile, dar în final a trebuit să fie chiuretată. Patone și-a amintit că a trebuit să explice unei asistente cum funcționează pastilele de avort și, înainte de a primi ajutor de la organizația de caritate, a trebuit să aștepte la 6.00 dimineața pe o „scara ruginită” din subsolul unui spital din Roma pentru a fi pusă pe o listă lungă de așteptare. „M-am gândit că a merge la spital ar fi ușor. Deloc”, a declarat ea pentru AFP. Pe lângă birocrație, procesul le face pe femei să simtă că „ai făcut ceva greșit, nu ar trebui să spui nimic”, a spus ea. Ea a numit „absurd” faptul că femeile continuă să aibă aceleași probleme în exercitarea dreptului lor la avort.
Datele publicate în luna mai de Asociația Luca Coscioni, care pledează pentru dreptul la avort, arată că în cel puțin 31 de spitale, toți medicii sau lucrătorii sanitari care ar ajuta la avort erau obiectori. Pentru a evita astfel de blocaje, grupul „Obiezione Respinta” a creat o hartă interactivă online, unde femeile le pot avertiza pe altele unde vor fi respinse. Legea prevede că obiectanții nu pot refuza îngrijirea medicală înainte și după avort, dar acest lucru nu este întotdeauna respectat. Italia este o situație anormală în Europa de Vest, unde tendința din ultimele decenii a fost de a elimina barierele în calea avortului, a declarat Leah Hoctor, directorul Centrului European pentru Sănătatea Reproducerii. „Pacientele iau parte la o cursă cu obstacole, barieră după barieră din cauza acestor refuzuri larg răspândite de îngrijire”, a spus ea pentru AFP. Ea a spus că eșecul statului de a-și gestiona în mod eficient obiectorii echivalează cu încălcarea drepturilor omului.
Obiectorii de conștiință spun că refuză să efectueze avorturi din cauza religiei. Biserica Catolică nu face compromisuri în această problemă, Papa Francisc numind-o „crimă”. Asociația Italiană a Obstetricienilor și Ginecologilor Catolici spune că misiunea sa este „de a contracara cultura morții” și de a promova respectul pentru viață urmând „principiile creștine”. Dar activiștii pentru avort spun că nu mai este vorba despre o problemă morală și că acum se bazează adesea pe oportunitate. Pe scurt, este mai avantajos din punct de vedere profesional să fii obiector în Italia. În această chestiune apare și presiunea publică, mai ales într-o societate din ce în ce mai preocupată de scăderea natalității. Avortul nu face parte din pregătirea medicală normală, educația sexuală în școli nu este obligatorie, iar unii farmaciști refuză să elibereze pastilele de a doua zi.
Politica joacă, de asemenea, un rol, cu încercări fragmentare de a limita accesul la avort în anumite regiuni controlate de partide de dreapta cu legături puternice cu Biserica. Piemontul, guvernat de o coaliție de extremă dreapta, a anunțat în aprilie că va oferi câte 4.000 de euro celor 100 de femei însărcinate care iau în considerare avortul din motive financiare, pentru a le convinge să se răzgândească. Între timp, autoritățile din Toscana, cu orientări de stânga, au numit luna trecută un medic ginecolog obiector să conducă un centru de planificare familială din Pontedera, primul care a introdus pilula de avort în 2005. Vremurile se schimbă și curentul anti-avort din SUA ajunge și în Italia. Cu toate acestea, spre deosebire de Statele Unite, avortul nu se află în fruntea agendei politice în Italia și chiar și pentru partidele de dreapta nu există nici un impuls real pentru a schimba legea.
