În luna martie, ministrul adjunct al Economiei, Vincenzo Leo, va prezenta un text care promite să revoluționeze întregul sistem fiscal italian, care a devenit destul de greoi la 50 de ani de la ultima reformă majoră.
Deocamdată se vorbește despre o posibilă relaxare a cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice, o extindere a impozitului unic, un coeficient familial și lupta împotriva evaziunii fiscale. Acest lucru nu este suficient, a declarat Marco Cuchel, președintele Asociației Naționale a Contabililor (ANC), într-un interviu pentru Today: „Pentru a reduce evaziunea fiscală trebuie să îmbunătățim relația dintre contribuabili și administrația publică și să relansăm conflictul de interese, luând drept țări de referință precum Germania”.
Cum se dorește reducerea evaziunii fiscale
Dacă se dorește reducerea evaziunii fiscale în Italia, va fi în primul rând necesar să se realizeze o „reformă fiscală organică generală care să fie capabilă să îmbunătățească relațiile dintre cetățenii contribuabili și administrația publică”, a declarat Cuchel. Ce înseamnă că fiscalul trebuie să fie mai „bun” cu contribuabilii? „Fisculul nu trebuie să fie „prieten”, așa cum auzim des, trebuie să fie corect și transparent față de cetățeni”, a comentat președintele ANC. Relația dintre părți trebuie să fie „corectă” în schimb acum „fiscalul pleacă întotdeauna de la o poziție de dominație. Dacă cetățeanul greșește, nu se poate crede întotdeauna că este de rea-credință, trebuie să se gândească și că ar putea exista erori din cauza complexităţii standardului sau din cauza imposibilităţii de a-l îndeplini în anumite momente.
În această direcție ar putea merge propunerile făcute de viceministrul Leo privind o posibilă anulare a penalității pentru plăți omise și o revizuire a regulilor privind declarațiile neadevărate. „Dacă eroarea ia forma unei simple formalități și nu există prejudiciu fiscal, pedeapsa să nu existe, a spus Cuchel. Dacă există prejudiciu fiscal, pentru că a existat o întreagă evaziune fiscală, atunci sancțiunea trebuie să existe acolo dar cu siguranță trebuie revizuită pentru că astăzi sancțiunile sunt disproporționate față de eroarea comisă. Un sistem ridicat de sancțiuni nu este un factor de descurajare pentru evaziune fiscală, așa cum a demonstrat Italia.
Reducerea cotei de impozitare
În Italia, povara fiscală este într-adevăr prea mare: suntem printre primele țări OCDE. Pentru a remedia acest lucru, guvernul Meloni ar avea în vedere o „înduire” a ratelor Irpef. Potrivit lui Cuchel, însă, „trebuie făcută și o reflecție mai serioasă asupra contrastului de interese”.
Conflictul de interese este un sistem eficient de combatere a evaziunii fiscale care funcționează mai ales bine în Germania, unde „există cote de impozitare mai mari decât în Italia dar în aceeași situație un contribuabil german plătește mai puține taxe decât cel italian pentru că există posibilitatea de a deduce mai multe cheltuieli decât la noi. În Germania s-a încercat să se acorde mai mult spațiu principiului dobânzilor contrastante în ceea ce privește scăderea cotei, pentru că dacă scad cota și elimin taxele deductibile, sarcina fiscală pentru cetățeni nu se modifică”.
În ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii și numerele de TVA, viceministrul Leo se gândește la un „concordat pe doi ani cu creditorii ”, o înțelegere privind impozitele care trebuie plătite pentru a nu fi supus controalelor. „Mai ales pentru întreprinderile mici ar putea fi un sistem avantajos – a spus Cuchel. Vor fi cei care câștigă și cei care pierd ceva. Va trebui văzut de la caz la caz. Cu siguranță, în anumite privințe stabilizează sistemul”, tot pentru că ‘tax gap’, sau pierderea de venituri pentru Stat, ”rămâne între 85 și 100 de miliarde de euro”.
Odată cu Legea bugetului 2023, guvernul Meloni a extins impozitul unic la 15% la veniturile din activități independente până la 65 de mii de euro, cu promisiunea de a o transforma în realitate și pentru angajați și pensionari. „Impozitul substitut este extrem de mic, comparativ cu Irpef progresiv pare un avantaj dar trebuie analizat de la caz la caz pentru că subiectul pierde toate taxele și riscurile deductibile, ca rată medie, plătind mai mult cu o impozitare obișnuită”, explică Cuchel.
Acesta este deja cazul lucrătorilor independenți și antreprenorilor. Sunt cazuri în care cu siguranță este convenabil, cum ar fi cel al unui tânăr care intră pe piața muncii și care nu are sarcini familiale sau alte cheltuieli importante dar când afacerea și familia încep să se dezvolte, folosește un impozit substitutiv de 15% poate nu este mai ieftin.
S-a vorbit și de o posibilă creștere a pragului cifrei de afaceri până la 85 de mii de euro pentru cei care desfășoară activități independente. Potrivit Cgia din Mestre, chiar și cu o majorare a pragului, plătitorii de TVA vor continua să plătească mai multe taxe decât angajații (s-ar economisi doar intervalul de venituri între 60 și 65 de mii de euro).
