Adriana, o româncă fostă muncitoare pe câmpurile din Italia, a avut curajul să vorbească despre tratamentul mizerabil la care ar fi supuse lucrătoarele de la cules de fructe și legume.
Femeia este astăzi este angajată în ajutarea celorlalți muncitori agricoli ai comunității românești, conduce întâlnirile și atelierele de lucru în care apar dificultățile și solicitările femeilor, este purtătorul de cuvânt al nevoilor colective și lucrează pentru afirmarea drepturilor lucrătorilor considerați invizibili.
Drepturi călcate în picioare, pe câmp
Hărțuirea sexuală, șantajul, salariile foarte mici, listele negre de caporali sunt un fenomen cu rădăcini în Arcul Ionic, zona care cuprinde provinciile Matera, Taranto și Cosenza. O zonă vastă din sudul Italiei unde clima și pământul fertil favorizează cultivarea fructelor și legumelor, de la căpșuni la struguri de masă până la citrice.
În Calabria există „creșe neregulate”, servicii plătite, nedeclarate, cu personal fără nicio pregătire care se ocupă de copii până la sosirea părinților. Iar unii își duc copiii la sere, punându-i să doarmă în „lazi” de lemn. „Oricum, cui îi pasă unde ne lăsăm copiii?”, întreabă Adriana. „Nimănui”, răspunde tot ea.
“Muncitorii în agricultură sunt invizibili, sunt doar numere. Uneori chiar trebuie să renunțe la numele lor dacă este greu de pronunțat și așa, pentru a avea un loc de muncă, își găsesc altul, mai ușor pentru italieni”, mai spune femeia pentru stiridiaspora.ro.
