Cazurile scriitorului italian Paolo Nori și ale fotografului moscovit Alexander Gronsky ilustrează paradoxurile boicotului pe scară largă instituit asupra întregii Rusii. Războiul din Ucraina a determinat omenirea să facă front comun în fața agresiunii Kremlinului, numai că sancțiunile impuse ating granița absurdului. Boicotul întregii culture ruse reprezintă, în fapt, regresul societății și arată cum umanitatea nu a învățat nimic din lecțiile trecutului. Parafrazându-l pe Samuel Beckett, omul de azi a ajuns să dea vina pe pantof când, de fapt, vinovat este piciorul.
Universitatea Milano-Bicocca, una dintre cele mai prestigioase din Italia, se află în centrul unui imens scandal după ce scriitorul, traducătorul și profesorul de literatură Paolo Nori a fost rugat să își anuleze cursul despre Fyodor Dostoievski. Puși în fața revoltei studenților, șefii instituției au dat înapoi, afirmând că nu au vrut în niciun moment să-l înlăture pe titanul literaturii ruse din biblioteca și programa universității. „Am încercat doar să evităm orice formă de controversă în acest moment de înaltă tensiune”, susține Rectoratul. În context, se urmărește și adăugarea în programa de studiu a autorilor ucraineni. Un fel de echilibru literar, spun profesorii.
Pentru Paolo Nori, lucrurile sunt și mai grave, e vorba despre cenzură. Astfel, într-un videoclip postat pe Instagram și care a devenit viral, renumitul profesor și-a exprimat consternarea față de ridicolul situației: „În Italia, astăzi, a fi rus este considerat o vină. Și, aparent, chiar fiind un rus decedat”.
Însă peste tot este la fel. Instituțiile culturale occidentale caută tot felul de modalități de a-și arăta sprijinul pentru poporul ucrainean, iar unii merg până acolo încât resping orice este rusesc, inclusiv vasta cultură slavă.
De la începutul conflictului, mai multe orchestre naționale din fostele țări sovietice, dar și din Elveția (Teatrul Biel Solothurn) au anulat programele care includeau operele unor clasici ruși. Astfel, Orchestra Națională din Slovacia l-a boicotat pe Prokofiev, Ceaikovski a fost șters din programul Orchestrei Filarmonicii din Zagreb, iar Mussorgsky n-a mai avut loc la Opera din Varșovia. Peste tot s-a considerat că aceste personalități nu mai fac parte din cultura mondială, ci ajută la răspândirea în lume a influenței putiniste.
Despre soarta artiștilor ruși contemporani, nimeni nu îndrăznește nici măcar să pună o întrebare. A pățit-o până și fotograful estonian Alexander Gronsky (42 de ani), care locuiește la Moscova de șapte ani, un artist foarte lăudat pentru munca sa documentară despre peisajele suburbane rusești. El urma să expună la Festivalul „Fotografia Europeană”, din Reggio Emilia, însă organizatorii au decis în ultimul moment să anuleze „Trasee în gheață”, expoziția colectivă dedicată Rusiei. În mod ironic, pe 27 februarie, artistul a fost arestat la Moscova pentru că a strigat „Opriți războiul!” la o demonstrație antiguvernamentală.
Pentru mulți, cultura rusă a devenit o pagubă colaterală inevitabilă a acestui război. Iar contextul dat, războiul din Ucraina, este mai puternic decât cultura.
